Vorba rea, când ți-a ieșit,
Greu mai e de reparat.
Mai bine s-o fi tușit,
C-atunci nu ai fi greșit.
Sau să o fi strănutat,
Că nu erai de râs în sat.

Mai întâi ascultă
Și apoi vorbește.
Mai întâi măsoară,
Chiar și-a doua oară,
Și apoi croiește,
Dar pe om nu-l păgubește.

Mai întâi cunoaște
Și apoi te-ncrede.
Nu e totdeauna drept
Tot ce văd să și accept.
Din tot ceea ce se vede
Multe-nșală, nu le crede.

Mai mult spune cel ce tace
Decât unul vorbăreț.
Tăcerea-i mină de aur,
Și-i pentru-nțelept tezaur.
Vorbăria-i un dispreț,
Cel ce-o face nu-i isteț.

Omul ce vorbește multe
Știe mult sau multe minte.
Atunci, ori s-asculți e bine,
De ai ce lua pentru tine,
Ori să pleci, de ești cuminte,
De vezi că-s neadevărate multe.

Omului cu cap de-ajuns
Orice vorbă rea e nulă,
Iar tăcerea-i un răspuns
Pentru sine îndeajuns.
Celui numai cu căciulă
Un car de vorbă nu-i destulă.

Nici somn lung nu-i fără vise,
Nici spus mult fără minciuni.
După-aceasta-l vei cunoaște
Pe acel care se fălește,
Pe flecari și pe nebuni,
Și pe cei ce sunt păuni.

Găina care cântă mult
Puține ouă face.
Puțină treabă face-acel
Ce numai vorba e de el,
Că vorba multă-i place,
Așa e el și pace.

Cel înțelept învârte-n gură
De șapte ori cuvântul său,
De-aceea el nicio vorbă
Nu o scoate doar de probă.
Și n-are ce să-i pară rău,
Nu-l mustră cugetul său.
Amin.
(Vineri, 30 octombrie 2020)